Bună ziua, maghiari! Bună ziua, polonezi! Bună ziua, italieni!
Salut cu respect poporul libertății în capitala națiunii! Nu ne-am văzut de mult timp. Avem multe de discutat astă după-amiază. Dar mai înainte de toate, să ne amintim. Să ne amintim zilele de acum 65 de ani și după-amiaza de acum cincisprezece ani. Aceasta este un loc neobișnuit. Acum cincisprezece ani, cam pe această oră, la colțul șoselelor Andrássy și Bajcsy-Zsilinszky, trecutul și prezentul se confruntau. Acum cincisprezece ani, tinerii comuniști au făcut 4 noiembrie din 23 octombrie. Pe o parte avem grenade lacrimogene, gloanțe de cauciuc, bastonuri telescopice, uniforme fără identificare și tunuri de apă. Pe cealaltă parte stătea o națiune înșelată și umilită care, după cincizeci de ani, a trebuit să audă din nou că i-au mințit dimineața, noaptea și seara. Pe de o parte era o putere care se proteja cu tot ceea ce putea, folosind înșelăciuni şi sute de trucuri, iar pe de altă parte, oamenii disperați care stăteau în spatele literelor gigantice ale libertății.
Există momente în viața națiunilor în care dintr-o dată toată lumea simte că s-a săturat, lucrurile nu pot merge așa cum au mers până acum. Ceva trebuie decis, iar decizia noastră arată cine suntem cu adevărat. O întreagă națiune arată cât valorează. Tace din gură sau protestează, renunţă sau se revoltează, privește în altă parte sau se pune în picioare, fuge sau luptă. Nu se poate ascunde, pentru că un adevăr superior se manifestă fără ipoteze: trebuie să ne punem ori pe o parte, ori pe cealaltă. Întro clipă devine clar cine este bunul și cine răul, cine stă de partea bună a istoriei și cine de cea rea. Noi, maghiarii, am luat o decizie bună. Am protestat, ne-am ridicat în picioare, ne-am răzvrătit și am luptat. Libertatea împotriva sclaviei, independența împotriva ocupației, patrioții maghiari împotriva comuniștilor. Ne amintim de ziua minunată în care noi, maghiarii, ne-am arătat nouă, lumii și dușmanilor noștri cine suntem cu adevărat. Ne amintim de ziua în care nu ne-am întrebat dacă Dumnezeu e cu noi, ci dacă noi suntem cu Dumnezeu. O forță uriașă ne-a apucat în noi, iar stâlpii stăpânirii comuniste au tremurat. Ne amintim momentul care va trăi veșnic în memoria națiunilor libere ale lumii. Naţiunea maghiarilor s-a trezit cât am clipi din ochi, iar numele de maghiar a redevenit din nou frumos, demn de vechea şi marea sa reputație. Ne amintim momentul în care cardinalul și strungașul, academicienii și băieții de la Pesta, arhiducele și partizanul devenit ministrul apărării vroiau același lucru. Acel impact care a pătruns Cortina de Fier care despărțea națiunile, a trecut prin adunările studențești ardelene și prin celulele închisorilor din Gherla. Mansfeld, Wittner, Szabó, Pongrác, Nagy și Mindszenty. Ne uităm la ei, dar vedem o națiune întreagă. O națiune maghiară mândră căreia îi aparținem cu toții. Slavă eroilor!
Noua generaţie a comuniştilor s-a pus cu această Ungarie în 2006. Au ajuns la putere cu ajutorul minciunilor. Ne-au amețit cu reducerile de impozite, apoi au crescut acestea. Sistem de coplată în spitale, taxă zilnică, cheltuieli de regie astronomice. Ne-au luat a treisprezecea pensie lunară și au desființat alocațiile familiale. În complicitate cu lumea bancară internațională, au prins sute de mii de familii în capcana împrumuturilor în valută. Țara a fost vândută, totul a fost vândut străinilor, aeroportul, compania națională de energie, furnizorii de servicii de utilități publice. Și după ce au jefuit şi falimentat toată țara, ne-au şi pus lesa FMI pe gât. Hai, ungur șchiop, iată încă o cocoașă! Și când ne-am ridicat cuvântul, au răspuns cu gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc și un atac de cavalerie. Oameni au fost orbiţi nimeîndu-i în ochi, femei care nu se puteau apăra și persoanele în vârstă au fost lovite cu bastoane de cauciuc. Acum cincisprezece ani, violența, sângele și lacrimile au inundat străzile din Pesta în acest loc, în care ne aflăm acuma. Şi totul s-a întâmplat în fața ochilor lumii cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la revoluția din ’56. O spun încet că toată lumea s-o înțeleagă: nu le vom uita niciodată!
Doamnelor şi Domnilor!
Potrivit umorului din Pesta, nu atunci trebuie să ne jignim când avem un motiv, ci când merită. Şi noi am așteptat momentul potrivit. Am așteptat cu răbdare timp de patru ani lungi, întotdeauna pregătiţi, gata să luăm revanşă. Bunul Dumnezeu a fost drept , au primit ca pedeapsă ceea ce noi a primit ca premiu: victoria noastră electorală de două treimi. Am fost uniţi la fel ca în ’56 și am gonit Ungaria socialistă. În 1956, Ernő Gerő şi tovarăşii săi au fugit la Moscova grăbit. Noi, în 2006, nu am fost atât de norocoşi. Socialiștii și liderul lor au rămas aici ca povară. Au rămas și de atunci bântuie pe aici între noi în viața publică ca o fantomă a Parlamentului. Revanşa ar fi un singur moment îmbătător, dar a fost nevoie de ani pentru a compensa distrugerea făcută de către stânga. Este o mare graţie că, între timp, unitatea națională a fost menținută tot timpul și ruinele au fost îndepărtate cu ajutorul unităţii muncitorilor, inginerilor, fermierilor, antreprenorilor mici și mari, oamenilor de știință, învăţătorilor, asistenților medicali și medicilor. Am pus Ungaria în picioare. Am creat un milion de noi locuri de muncă. Ne-am liberat singuri de împrumuturile în valută, am defalcat taxele și am ajuns la punctul, în care anul viitor salariul minim va fi mai mare decât salariul mediu era în timpul socialiștilor. Am recuperat companiile de utilităţi publice, băncile și mass-media și am crescut averea națională cu 50%. Am taxat companiile multinaționale, am protejat familiile și am redus cheltuielile de regie, atingănd cele mai scăzute niveluri din Europa. Ungaria este acum suficient de puternică pentru a aprecia în același timp vârstnicii și tinerii. Reintegrăm a treisprezecea pensie lunară, iar tinerii care trăiesc din muncă nu vor trebui să plătească impozite anul viitor. Iar familiile care cresc copii își vor primi înapoi impozitele plătite anul acesta. Avem propria noastră lume maghiară și viața maghiară, avem o constituție care garantează că nu vor mai putea face niciodată ceea ce ne-au făcut în ’56 și 2006. Am trecut granițele care separă părţile naţiunii și am reunit ungurii. A fost nevoie de voinţa comună a multor milioane de persoane unite și mâini harnice. Acelora, care au crezut în puterea iubirii și a comunității. A lor este gloria, ei merită recunoașterea. Adevărat, nu a fost rău faptul că am avut un guvern sănătos și capabil.
Stimate doamnelor si domnilor!
Să nu uităm că atunci când am redus cheltuielile de regie, când am doborât profitul suplimentar al companiilor multinaţionale și când am trimis FMI-ul acasă, toată Uniunea Europeană a sărit pe noi. Și am fost atacați și atunci când am oprit migranții, am construit gardul și ne-am apărat granițele. Zeci de premieri au atacat Ungaria, dar suntem încă aici, şi cine își amintește până și numele lor? Este o poveste veche, dragi Comemoratori! La fel ca în 1849, 1920, 1945 și 1956, demnitarii europeni vor să decidă din nou pe deasupra capul nostru, despre noi, dar fără noi. Ne bat să devenim europeni, sensibili și liberali, chiar dacă crăpăm. Bruxelles vorbește astăzi și ne tratează pe noi și pe polonezi ca și cum am fi duşmani. Avem o impresie de déjà vu, aerul doctrinei Brejnev străbate Europa. Ar fi timpul să se înțeleagă şi în Bruxelles că nici comuniștii nu s-au impus în faţa noastră. Suntem nisipul în mașină, bățul dintre spițe, ghimpele de sub unghi. Suntem David şi Goliat face mai bine, dacă ne evită. Noi suntem cei care am găurit comunismul mondial în ’56 și noi suntem cei care am scos prima cărămidă din Zidul Berlinului. Acum tot aşa rezistăm și tot spunem numai că ungurii nu au dreptate, dar vor avea dreptate. Și întrucât sunt trei adevăruri maghiare, vom avea dreptate pentru a treia oară după cheltuielile de regie și chestiunea migranților: va fi referendum și ne vom proteja și copiii. Ungaria va fi prima țară din Europa care va opri propaganda violentă LGBTQ la poarta școlii.
Și să nu uităm, oricine a fost adversarul, cu oricine a trebuit să ne confruntăm, stânga ne-a atacat întotdeauna din spate și ne-a dăunat oriunde a apucat. Toată lumea poate vedea că se organizează și se pregătesc din nou, împrăștiind semințele neliniștii, urii, cerţii și violenței. Oponenții noștri cred că dacă ascund lupul în piele de oaie, nu îl vom recunoaște. Dar noi îl recunoaștem imediat: știm că este un lup. Mai știm şi că lupul va mânca bunica sau chiar a şi mâncat-o, din această cauză au dispărut toți în burta „coaliţiei”, care s-au împrietenit cu lupul și credeți-mă, mai este loc pentru şi mai mulţi oportunişti. Este scris: Păziţi-vă* de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după* roadele lor. Orice* pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Într-adevăr, doar politica de stânga poate crește pe arborele stângii. A mai rămas o stângă, indiferent de câte moduri se deghează. Încep cu minciuni, continuă cu violența și las în urmă faliment. Cei care au dat porunca să tragă printre oameni acum cincisprezece ani se pregătesc din nou să revină pe scenă. Și undeva, pe celălalt mal al „Apei Mari” se pregătește deja unchiul Gică. Când ar fi trebuit, nu au venit; acum că nu i-am chemat, sunt aici. Ocupanții acum nu vor să-și forțeze comisarii asupra noastră, vor să-i aleagă. Acum nu au o armă de foc, ci Facebook. Cred că am fost înțeleși greșit. Invitația noastră a fost pentru eliberarea de sub ocupația sovietică, nu pentru intervenţia în democrația noastră.
Stimaţi Comemoratori!
Cei care au doborât statuia lui Stalin în 1956 nu erau oratori educați, lideri războinici ai poporului sau generali bine pregătiți. Eroii momentului istoric mondial din ’56 au fost simplii fii și fiice ale poporului maghiar, așa cum suntem noi acum, în această piață. Chiar și astăzi, nu contează ce își doresc la Bruxelles, Washington și în mass-media controlată de străini. Soarta maghiarilor va fi şi acum decisă de unguri. 23 octombrie ne amintește: să nu uităm de propria noastră responsabilitate personală. O mie o sută de ani au ars în ADN-ul nostru că aici, în Bazinul Carpaților, trebuie să luptăm fiecare zi pentru libertate. Războiul de independență necesită nu numai o inimă, nu numai rațiune, ci și forţă. Forţa noastră, dragii mei prieteni, este unitatea noastră. Forţa şede în unitate. Noi suntem împreună pentru că credem în același lucru: în familie, în națiune, cu toții credem într-o Ungarie puternică și independentă. O Ungarie care își apără familia, națiunea împotriva atacurilor străine, poate conta nu numai pe mintea, inima și forţa lui, ci și pe faptul că are dreptate. Adevărul, dragii mei prieteni, stătea de partea luptătorilor pentru libertate atunci ca și acum. Acest adevăr ne-a păstrat aici în mijlocul Europei: adevărul ungurilor. Și ne-am dorit întotdeauna același lucru timp de secole ca în ’56, 2006 și astăzi. Dreptate pentru Ungaria!
Nu putem crede că avem întotdeauna dreptate în toate situațiile, dar întotdeauna avem dreptate când suntem atacați și ne apărăm. Avem dreptate atunci când susținem adevărul bunicilor şi părinţilor noștri despre cum trebuie și cum merită să trăim. Ce este valoros în viața umană trecătoare și efemeră și ce este lipsit de valoare. Acesta este adevărul invincibil. Adevărul maghiarilor se găseşte în voi, acolo, dragii mei prieteni, este acolo în voi toți, altoită în sufletele voastre. Ascultaţi-o. Proclamaţi-o, procedaţi conform inspiraţiei sale. Și când va sosi momentul, staţi în fața casei voastre și ocrotiţi-l. Dacă vrem să protejăm siguranța familiilor noastre, granițele țării noastre, viitorul copiilor noștri, roadele muncii noastre, pensiile noastre, salariile noastre, cheltuielile noastre de regie, dacă vrem să ne păstrăm cultura, obiceiurile, limba, adică libertatea cotidiană a fiecăruia,.trebuie să participăm în lupta care ne așteaptă. Ceea ce am înfăptuit ieri și alaltăieri, trebuie apărat mâine. Ceea ce este suficient astăzi, este puţin mâine. Ne bazăm pe toți ungurii cărora le pasă de viitorul Ungariei. Ungaria este prima pentru noi, așa că și cei care nu ne votează vor beneficia de guvernarea noastră.
Stimaţi Comemoratori!
Știu că sunt mulți care nu iau în serios adversarii noştri. Mulți cred că ne-am luat deja revanşa pentru 2006, că obţinem victorii electorale la rând, că maşina țării merge bine, așa că nu avem de ce să ne temem. Și într-adevăr: ceea ce face stânga are mai mult de-a face cu industria divertismentului, decât cu politica responsabilă. Au anunțat cu litere uriașe pe afișe că ne vor învinge, iar apoi nici Crăciunul (Karácsony) nu l-au păstrat. Și-au aranjat o alegere, dar nu au putut câștiga nici măcar alegerile unde doar ei au participat. Ei concurează pentru care dintre ei va fi guvernatorul intern al Bruxelles-ului și a lui George Soros. Cine poate fi domnitorul ungurilor prin harul lor, cine poate fi noul pașa al Budei, noul președinte al consiliului județean sau noul secretar de partid. Ei spun deschis că se vor uni și cu dracul, doar ca să-și recapete puterea. Scopul lor este de a depune Ungaria din mâinile Mariei în picioarele Bruxelles-ului.
Prietenii mei!
Într-adevăr, de dragul unor partide de stânga decăzute, nu ar trebui să ne adunăm atât de mulţi, dar omul deștept nu se lasă înşelat prin iluzii. Să nu ne lăsăm înșelați de forţa de judecată slăbicioară și de nenorocirea spectaculoasă a stângii interne. Nu contează. Ceea ce contează este puterea actorilor internaționali din spatele lor. Ceea ce este o sfidare puternică, adevărată și chiar o amenințare, este hinterlandul internațional, banii, mass-media și rețeaua din spatele lui. Aceasta este o forță serioasă, pe care doar milioane de maghiari o pot învinge împreună și alunga împreună din țară. Vă zicem în timp: cel care ne-a mușcat până acum și-a rupt sau și-a pierdut dinții. Degeaba era uriaş duşmanul, nu am fugit și nici acum nu vom ceda, pentru că știm că vom reuşi împreună. Uitaţi-vă la persoana care stă lângă voi: dacă vă uitați în ochii lui, puteți vedea, că puteți conta pe el. Va face tot ce îi stă în putință pentru a dărâma chiar şi cel mai gros zid. Aceasta este puterea noastră, acesta este hinterlandul nostru și nu există atât de mulți dolari sau atât de mulți euro în lume care ar putea să ne ia asta. Am venit, am văzut și vom învinge din nou!
Bunul Dumnezeu deasupra tuturor, Ungaria mai presus de toate! Haide, Ungaria, haide, unguri!